Categories
Gânduri

Un vis de vară

peisaj_munte_mic

A venit si caldura.

Deodata cu ea de obicei urticaria. Nu si anul acesta.
Imi fac planuri de concediu. Vreau la munte!

Iţi voi povesti un vis… Cineva special va zâmbi acum 🙂

Dimineata, infundat in perna-puiac necorespunzatoare pentru nevoile mele de pernoi plin de puf si pene, ma trezesc cu o dungă de soare ce străbate prin fanta dintre draperii.
Langa mine, iubita mea isi desfasoara boticul umflat de somn pe puiacul omolog de perna.
Ii zâmbesc… ei şi camerei, zâmbesc muntelui, soarelui, si căţelului de afara, zâmbesc cu gura pâna la urechi, şi ma ridic inspre uşa de la balcon.
Cu un pas si o miscare dibace, usa e acum intredeschisa, lasand sa intre aer rece si curat de munte in camera noastra. Iubita se trezeste, mormaie ceva de neinteles şi mă ia in braţe, când ma aşez din nou in pat cu plapuma trasă până sub gât.

By Lucian Sabo

Intotdeauna am privit un pic chiorâş oamenii care mi-au marturisit că nu au avut niciodată o pasiune...
într-adevar nu te naşti pasionat, pasiunile sau hobby-urile apar cu timpul.

La mine pasiunea pentru programare s-a născut odată cu faptul ca am luat cea mai mica nota la teza de informatică prin clasa a 9-a :)

Nevoia te învaţă ca un lucru pănă atunci nesuferit sa devină oarecum plăcut, mai ales dacă are legatura cu meseria ta şi ai suficienta răbdare să cunoşti fenomenul.

Pasiunea pentru cântat am avut-o de când mă ştiu. Am învăţat singur să cânt la chitară; am încercat să cânt şi la alte instrumente, cu mai mult sau mai puţin succes. Nu sunt nevoit sa cant, nu sunt nici de departe un virtuoz, dar imi place, mă relaxează.

Conchizând, ideea pe care vreau totuşi să o subliniez este că pasiunea poate exista fără a face din asta o meserie sau a progresa, dar reciproc, meseriaş nepasionat sau progres fără pasiune nu prea poate exista...

şi singurii care au şanse să progreseze în viaţă sunt doar oamenii pasionaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *