Categories
Chestii amuzante Gânduri

O Întâmplare neobişnuită (Borcanul cu gem)

Numai ce primisem un borcan de gem de măceşe, preparat după o tainică reţetă de către tatăl meu cu o maşinărie nemţească. Reţeta este tainică fiindcă instrucţiunile în germană nu au putut fi descifrate, dar s-a ajuns la concluzia că dacă pui o cantitate suficientă de fructe coapte, adaugi zahăr din belşug, o bagi în priză şi apeşi un anumit buton, iese la final un gem delicios. Prin urmare, gemul a primit un loc de cinste în frigider, cu menţiunea că va fi degustat cât mai curând. Plecând de la premisa „Mă duc în bucătărie şi GEM scrie pe mine”, mi-am luat tricoul pe care scrie „GEM” şi am asistat la operaţia de aşezare a mesei.

Alexandra s-a amuzat copios în momentul în care observasem uitat in frigider ceea ce credeam eu că este o cutie de pâté vegetal alterat – in realitate o biată cutiuţă de bulion în termenulul de garanţie. Şi s-a amuzat atât de tare încât a trebuit să viziteze si toaleta. Mă intreba din când în când dacă vreau să mănanc bulion; eu dădeam din umeri şi ea izbucnea iar in râs. Sincer, nu mi se mai părea amuzant a zecea oară când pomenea isprava. Aşadar nu făceam decât să-mi continui tacticos activităţile premergătoare mâncatului, limitându-mă la aruncarea sporadică a unor priviri complice.

Ung cu băgare de seamă o felie de pâine cu unt, apoi Alexandra mă intreabă de ce am scos borcanul. Îi răspund că l-am scos ca să mă uit la el. Era vorba despre borcanul cu gem. Cel puţin aşa credeam eu, fiindcă după ce mi-am introdus cuţitul în el şi am avut o remarcă asupra consistenţei neobişnuite, l-am uns şi am muşcat cu poftă din felia cu unt şi bulion. :))

Când scuipam ce aveam în gură în baie îmi treceau prin minte tot soiul de scenarii năstruşnice: că parinţii mei mi-au pus anume bulion în borcan şi mi l-au dat zicându-mi că e gem doar ca să îmi joace o festă ori că Alexandra mi-a schimbat dinadins când nu eram atent borcanul cu gem ce l-am scos din frigider cu unul asemănător de bulion… Nicio clipă nu m-am gândit că e posibil ca eu să fi scos bulionul; deja văzusem cutiuţa de bulion în frigider. Mă gândeam că nu poate fi decât un singur recipient de bulion în frigiderul nostru – acela pe care il confundasem cu pâté -ul expirat.

Alexandra m-a întrebat de ce nu m-am uitat pe ambalaj căci scria clar „Bulion”, iar eu i-am aratat că nu mă puteam lua după această informaţie căci borcanul cu gem era etichetat „Ciuperci” şi ştiam că este un borcan în care fusese altceva.

Am început şi eu să râd cu poftă şi am mai trecut o năzbâtie pe listă. A Alexandrei – că m-a lăsat să mănânc bulion.

Categories
Chestii amuzante Gânduri

Cum să fii bărbatul tipic

Bărbatul tipic se găseşte întins pe canapea imediat dupa ce şi-a aşezat pantofii în poziţia tipică din mijlocul casei… e liniştit că înca o zi de muncă istovitoare s-a terminat cu bine şi acasă nu trebuie sa facă nimic, dar absolut nimic. Consoarta sa, cu migală şi pricepere îngrijeste de treburile casei, dând un aer discret, dar elegant, rugăminţii de a iniţia unele demersuri ce se impun fiindcă îi cam put ciorapii.

Schimbând canalele după un algoritm bine determinat, aparent haotic, bărbatul se plictiseşte repede şi se opreşte asupra unui canal unde o prezentatoare brunetă işi revarsă decolteul generos conversând cu un telespectator concursoman. Studiaza decolteul în treacăt, apoi începe să se scobească în buric, strangând de acolo o biluţă de scame, pe care o aruncă cu nonşalanţă pe jos.

Bărbatul este chemat la masă. Acesta ajunge la punctul terminus al expediţiei canapea->bucătărie după 10 minute, timp în care face o escală în baie. Deşi se şterge foarte bine la fund, el decide ca e prea târziu ca se mai spale pe mâini. Se aşează pe taburetul din bucătărie din capul mesei, apoi se pârţâie amuzat, ridicând un picior.

După operaţia de selectare a bucăţii de carne optime, castronul este umplut până la refuz cu ciorbă de văcuţă ţărăneasca, urmând îngurgitarea ei cu un râgâit victorios la final, chiar inainte de umplerea castronului omolog al nevestei operator-polonic.

Felul doi costă din doi cârnaţi Trandafir calitatea B şi câteva linguri zdravene de piure. Imediat după masă acesta se duce să se culce. Adoarme rapid, scoţând un zgomot amuzant la respiraţie, iremediabil de supărător pentru nevasta sa.

Lucian Sabo

Categories
Chestii amuzante

Ce ne invata filmele americane

Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu “lectiile” date de
filmele americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor.
Despre ce este vorba? Sa vedem:

1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.

2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.

3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.

4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre
invadatoare.

5. Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.

6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara
penumbra.

7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.

8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.

9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.

10. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.

11. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.

12. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.

13. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.

14. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.

15. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.

16. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.

17. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.

18. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.

19. Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.

20. Cand sunt singuri, toti ofiterii straini prefera sa vorbeasca unul cu altul in engleza.

Categories
Chestii amuzante

Crezul despre viata al lui George Costanza

Cel mai necinstit lucru in viata este modul in care aceasta se termina. Adica, ce vreau sa zic…viata e grea.Si-ti cam ocupa tot timpul. Ce capeti la sfarsitul ei? O moarte. Asta ce e? Un bonus? Eu cred ca ciclul vietii e de-a-ndaratelea. Ar trebui intai sa mori, sa te dai la-o parte. Apoi sa mergi sa locuiesti intr-ul azil de batrani. Esti dat afara pe motiv ca esti prea sanatos, te duci, iti iei pensia, apoi cand incepi sa lucrezi, primesti un ceas de aur in prima zi de lucru. Muncesti 40 de ani pana cand devii destul de tanar sa te bucuri de pensionare. Te-apuci de baut, mergi la bairame, esti gata pentru liceu. Mergi apoi la scoala primara, esti copil, nu ai nicio responsabilitate, devii bebelus, apoi si mai mult? Iti petreci ultimele 9 luni plutind cu toate facilitatile si sfarsesti.. intr-un binecuvantat orgasm. Amin

Categories
Chestii amuzante

13 secrete pentru o casnicie fericita

Eu si sotia mea cunoastem secretul pentru a mentine o casatorie
solida:

1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut
-companie placuta, mancare buna, bem vin…Ea merge marti si joi, eu
miercuri si vineri.

2. Dormim in paturi separate, eu la Bucuresti, ea la Cluj.

3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul
inapoi.

4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei
si mi-a raspuns:”intr-un loc unde nu am mai fost demult”.I-am sugerat
bucataria.

5. Ne tinem de mana mereu. Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.

6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un
prajitor electric si zice ca sunt prea multe in casa, nu are loc de ele
unde sa stea. Asa ca i-am cumparat un scaun electric.

7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator. Am
intrebat unde e masina si mi-a raspuns: “In lac”.

8. A facut o masca de argila. Pentru doua zile a fost frumoasa foc.
Apoi si-a spalat masca de pe fata.

9. A fugit dupa camionul de gunoi, urland: “Sunt in intirziere pt.
gunoi?” Soferul i-a raspuns: “Nu, salta inauntru!”

10. Aminteste-ti mereu, casatoria e prima cauza a divortului.

11. Nu i-am vorbit sotiei timp de 11 luni. Nu indrazneam sa o
intrerup.

12. Ultima cearta ! a fost din cauza mea. A intrebat “Ce e pe
televizor?”, iar eu i-am raspuns: “Praf”.

13. La inceput, Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit. Apoi a
creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici omul, nici
Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata

Categories
Gânduri

Entry for December 01, 2006

steag_ro 

Nu am mai scris de mult – şi parcă-parcă am o uşoara melancolie legată de serile când scriam în mini-jurnalul atipic ce lua forma unui caiet dictando pe la vârsta de 12 ani. Pe-atunci problemele mele erau altele, şi stilul de a scrie mi-era mult mai introspectiv. Notam, repezindu-mă cu o grafie de neînţeles – să nu imi uit ideile, destainuiri in caietul A5 cu subtiri linii albastre, pe care le diseca nemilos un personaj inchipuit, eu – cel de acum. Avea şi un nume: Dr Sabotaj. Găsisem amuzantă potrivirea dintre numele meu şi sabotarea propriilor porniri şi a felului uneori altfel decât aş fi vrut de a fi. Mă trata de sus, şi era singurul personaj de la care acceptam asta. Îmi dădea sfaturi bune, ştia să mă motiveze şi mă intreb oare dacă nu cumva eram chiar eu. Image Hey! Nu am înnebunit de tot… Tocmai glumeam. Bineînteles, eu scriam, eu criticam, eu centram, eu dădeam cu capul; nu în atmosfera creată de filmele americane cu psihologi ce te-ascultă din fotoliu în timp ce tu stai tolănit în pat (apropos – cred că as adormi în asemenea condiţii Image ), ci natural: unui om căruia chiar îi pasă.

Prieteni imaginari am avut unul bun şi doi mai mofluzi, uneori simpatici (care erau de fapt prietenii lui) pe la vârsta de 4 ani. Pasiunea mea era reparatul caloriferului cu şurubelniţa. Asta şi aveam de gând să mă fac când mă voi face mare. Prietenul meu se numea Bere-Bere, şi cred că eram conştient şi atunci că era doar o poreclă. Aşa cum era şi previzibil să fie, numele îi fusese pus de alţii fiindca obişnuia să bea bere (niciodata în timpul serviciului). Tipul era meşter mare în reparatul caloriferelor şi, de altfel, şi a altor aparate interesante. Eu eram mai degraba „musul instalator”, ucenicul şi febleţea lui. Printre prietenii lui mai vechi avusem prilejul de a îi cunoaşte pe Strambă Lemne şi pe Sfarmă – Piatră. Aceştia locuiau în pădure şi se ocupau – unul cu prelucrarea lemnului, celălalt cu prelucrarea pietrei, în fine, meşteri în construcţii, oameni de ispravă. Pe lânga aceasta poveste imaginară, împreună cu 3 amici de la bloc, lucram la un mic şantier de construcţii – cu alte cuvinte, săpam la radăcina unui copac aflat in vecinătate. Plecam tustrei cu „maşinile” la serviciu – eu cu tricicleta, Tavi cu bicicleta, şi sasul Bruno cu o maşină grozavă în miniatura cu pedale şi volan. La un moment dat lucrarile au încetat – ne certasem fiindca toţi doream să fim ingineri şefi. Nimeni nu a cedat. Copacul a supravieţuit graţie acestor disensiuni. L-am fi scos din radăcini altminteri.

Acum nu mai visez aproape deloc. Mai zâmbesc câteodata amintindu-mi cât de multe am vrut, câte am visat, cât de idealist am fost. Sunt ancorat într-o realitate uneori tristă, prea monotonă şi lispită de farmecul ce l-am ştiut mereu prezent în jurul meu. Oamenii nu se bucură cum credeam eu ca se bucură oamenii mari, nu simt cu sinceritate si în acelaşi timp plăcere, ca e frumos să construiască, să repare, să facă ceva pentru ei, pentru ceilalţi. Provizorat în jurul meu: de la ţăranul care îşi priponeşte poarta cu sârmă, reţelele instabile la intemperii pe cablu UTP, conectate la switchuri aflate pe blocuri, legislaţie mereu în schimbare, norme şi reguli tembele, care complică şi mai mult cu rolul declarat de a uşura. Zgarcenie prosteasca, dusă la absurd: oameni cu stare care se tund singuri cu o maşina care agaţă, ca sa nu dea 5 lei odată la două luni unui frizer,dar fumeaza de 5 lei pe zi, coada imensă la micul de 50 bani, mult mai mic şi mai prost decât cel de 90 bani unde poţi cumpăra fără să stai la coadă, ţara unde s-a inventat bipul, şi convorbirea la 3 secunde, ca să nu plăteasca 30 bani pe minut.

Am văzut – culmea – la „Naşu” – un tânăr excepţional. Are doar 16 ani, se numeşte Cristian Gava şi vorbeşte atât de frumos încât l-am ascultat cu aceeaşi plăcere cu care îi ascult pe Liiceanu, Pleşu, Patapievici … e bine să ştii că există şi ei. Sunt convins ca vom mai auzi despre el.

E 1 decembrie şi nu găsesc niciun motiv serios de a mă bucura. Nu e nicio sărbătoare în jurul meu. Câtiva colistaşi pe messenger urează cu un status generos – „La mulţi ani”. Culmea e că simt că ziua asta e altfel , e specială. Aş bea o ţuică fiartă cu Aurel. Poate vom cânta ceva. Ar fi frumos să sărbătorim cu bucurie că suntem români

La mulţi ani, români, vouă şi viselor voastre. Nu încetaţi să visaţi !

Categories
Chestii amuzante

Cerere de iesire cu baietii

Cer permisiunea de a ma desparti temporar de autoritatea suprema a vietii mele pentru urmatoarea perioada de timp:
Data:
Durata despartirii:
Ora sosirii ce NU se va depasi:_____

In cazul in care permisiunea mi se va acorda, jur in mod solemn sa vizitez numai locatiile stipulate mai jos, la momentele precizate. Sunt de acord sa ma abtin de la a flirta cu alte femei. Nici macar nu voi vorbi cu vreo persoana de sex feminin, in afara celor pentru care am permisiunea scrisa. Nu voi opri mobilul dupa 2 beri si nici nu voi consuma peste cantitatea de alcool permisa fara a chema un taxi si fara a obtine derogarea telefonica de la cantitatea respectiva. Inteleg ca si in cazul in care imi este permisa \”iesirea\”, prietena/logodnica/sotia isi pastreaza dreptul de a fi suparata pe mine pentru toata saptamana urmatoare fara nici un alt motiv.

Cantitatea de alcool permisa: Bere___
Vin___
Tarie___
Total___

Locatiile vizitate:
Locatia:
De la ora:___
La ora:___
Locatia:
De la ora:___
La ora:___

Locatia:
De la ora:___
La ora:___

Femeile cu care este permisa conversatia_________________

IMPORTANT – CLAUZA DE STREAPTEASE: Nu numai ca nu este permis contactul cu persoane de sex feminin, dar promit sa ma feresc a ma apropia la mai mult de 30 m de vreo streapteuza sau dansatoare exotica. Violarea clauzei de streaptease este motiv de terminare imediata a relatiei.

Imi cunosc foarte bine locul. Stiu cine \”canta\” in casa si sunt de acord ca nu sunt eu acela. Promit sa urmez regulile si restrictiile tale. Inteleg ca asta oricum ma va costa o avere exprimata in flori si ciocolata. Iti rezervi dreptul de a obtine si folosi cartile mele de credit oricand consideri necesar. Promit sa te duc la cumparaturi la Mall daca nu ma intorc la ora mentionata. In drum spre casa nu ma voi certa cu strainii si nici nu voi purta discutii filozofice cu acestia. Dupa intoarcerea acasa promit sa nu urinez in alta parte decat in toaleta. In plus ma voi feri sa te trezesc, sa-ti respir ca un vitel in fata sau sa incerc sa ma reproduc ca un iepure (beat).

Dupa cunostintele mele (care sunt insignifiante in comparatie cu cele ale jumatatii mele MAI BUNE) informatia de mai sus este corecta.

Semnat – prieten/logodnic/sot:_________________________
++++++++++++++++++++++++++++++++++
Cerera este: APROBATA___ RESPINSA___
Decizia e irevocabila. In cazul aprobarii taiati cuponul de mai jos si purtati-l in permanenta

Permisune pentru prietenul/logodnicul/sotul meu de a fi plecat in urmatoarea perioada: Data:_________
Durata:____
Ora revenirii:______
Semnat prietena/logodnica/sotie:________
]]>

Categories
Jurnal de călătorie

Mamaia ca vector

Deşi nu aş vrea să transform acest ‘bLOG(à propos câţi dintre voi ştiu că blog e precurtarea de la weblog?) într-un jurnal de călătorie, chiar daca nu’s vreun Nicolae Filimon, varianta cu PalmTop, observ ca-mi face placere să îmi aştern pe server amintirile.

Încă de când, păşind cu sfială prin ceea s-ar părea a fi satul de vacanţă din Mamaia, şi până la întâlnirea cu plaja, nu încetez a mă întreba în ce localitate ma aflu. Vreau să cred că e Mamaia, însă mi-e ruşine să întreb oamenii bronzaţi de lângă mine. Prietenul meu se uită la aparatul „GPRS”, ce indică hotărât Mamaia. Este clar, suntem în Mamaia, exclam eu după ce primesc un telefon prin care sunt asigurat că hotelul „Perla” ce-l zăresc în apropiere se găseşte la capătul staţiunii. Plaja de cel mult cinci metri lungime şi aerul de turism spontan, provizoriu, nu îmi dau însă prea multă încredere. Aşa că mă îndrept înspre nord, cu speranţa că voi găsi acolo litoralul românesc. Nu trece mult timp, şi găsesc într-adevar plaja ce mi-o aminteam. Toate bune şi frumoase, mă scald cu picioarele în apă, apoi purcedem a puşca o bere rece.Ca prin minune, berea e ieftină şi se grăbeşte să stingă setea de peste zi.

Seara, Mamaia se prezintă vectorial, cu originea în Satul de Vacanţă ce tinde către un bine ce nu l-am putut determina. În orice caz, direcţia e S->N, cu iadul în Sud. Am delimitat însă două zone clare:

  • Tataia (unde se opreşte tractoraşul cu turişti)
  • Mamaia (de unde incepe să arate un pic mai civilizat)

Zona Tataia

Reprezintă sălaşul preferat al maneliştilor şi moldovenilor, al celor care stau la coadă la micul de 5000 de lei, fara a şti că-i de două ori mai mic decât cel de 9000, al celor ce te acuză că „îţi bagi creanga” la împinge-tava autoservirii, al celor ce vin în concediu să stea la bloc cu o pensionară dornică să îşi rotunjească veniturile monstruoase asigurate de pensie. Omul care stă în zona Tataia, se plimbă mult seara, să uite de foame, şi se opreşte 10 minute pe podul ce trece peste râul verde din Satul de Vacanţă pentru a asculta formaţia de viori electrice manelodioase. Este un tip vesel, ce gustă umorul lui Ţociu şi al lui Palade, şi a „nebunilor de la Vacanţa Mare”, şi nu pierde nici un spectacol al acestora. Îl enervează muzica jazz, şi trece mereu pe culoarea roşie a semaforului.

Zona Mamaia

Habar nu am. Eu am fost la o terasă şi m-am speriat de preţuri. Am preferat să beau trei beri în zona Tataia. Bănuiesc că-i mai bine :)

Categories
Jurnal de călătorie

Întâlnire cu marea

Cu luciri scanteietoare, marea imi apare in fata mai albastra ca oricand. Imensa. Si un cer fara pic de nori. Intrevad o mare calma printre pomii inalti. Daaa. Nasul nu m-a inselat nici de data aceasta. Simtit-am eu aievea miros de sare si de intindere de ape.Imi vine sa o iau la fuga inspre tarm. Dar ce plaja e aceasta? Aici e iarba! Si nu-s valuri dom’le! Ce dezamagire! E lacul Sutghiol (aflat-ai eu mai pe urma). Privesc cu regret apa verzuie cu aspect de sampon ieftin ce clocoteste si loveste nervoasa in ponton. Cativa pescari incearca sa gaseasca vietati in aceasta apa verde si tulbure. Daca sunt pesti, in mod cert sunt mutanti ce ar putea respira cu usurinta pe uscat, din moment ce au un asemenea habitat.

Incercand sa ne adunam visele facute cioburi de pe jos, nu ne mai incredem in nas, si purcedem la urmarirea celor cu prosoape in spinare. Evident ca urmarim cei cu spinare rosie… Albiturile (categorie din care cu putina mandrie facem parte) nu prezinta nici un interes, deoarece pot fi la fel de rataciti geografic precum noi.

In final, marea apare la orizont, aratandu-se incet. Ma frec la ochi, sa disting mai bine linia ce o desparte de cer. Este albastra.Marea neagra e albastra. Dar… blestemul lacului Sutghiol – nu mai e acelasi lucru acum. Si daca nu o fi Sutghiol in mod sigur e un lac cu un nume la fel de enervant. 🙂
(va urma)

]]>

Categories
Jurnal de călătorie

Entry for July 19, 2006

  • Restaurantul Carpati pt cei cei doresc mâncare puţina, scumpă, proastă, chelneri flegmatici;
  • Restaurantul Bucegi pentru cine doreşte trufandale la gratar nefăcute in interior ce cad ca ghiuleaua la stomac.
  • Pub-ul Old Nick pentru un cocktail Collins la 15 RON preparat dupa o reţetă proprie cu gust de Frutti Freş expirat, desigur… asta pentru siropul expirat din compoziţie… in rest fain,… se poate dansa pe masa pe care cu o zi inainte ai mâncat şi a doua zi ţi-e silă. Pentru 8 RON mai bine gustaţi un shake de căpsuni „O sole mio” bunicel, recunosc.
  • Cazanul cu porumb fiert de lângă Romtelecom. 2 RON o mămăliga pe băţ merită.
  • Irish House pentru chelneri politicoşi, preţuri piperate, muzică irlandeză faină, sifoane, maşini de scris antice şi măşti de gaze pe rafturi. Te simţi răsfăţat şi jecmănit în acelaşi timp  într-un pod al bunicului.

Tot mai bine faceţi un grătar.

Vă duceţi frumuşel la măcelărie, … au şi gata-condimentată, dar vă recomand s-o suciţi pe-o parte şi pe alta prin sare, piper, cimbru şi sa o lăsaţi la „macerat” in foi de dafin (n-am crezut-o pe Alex că-i bun… poftim – e bun!). Merge şi doar cu sare şi piper, sau tăvălită în unt încins intr-o tigaie in cazul in care afară plouă.

Un vin roşu demidulce cu apă minerală cât să pişte la limbă (nu îi lua in seamă dacă eşti făcut ţăran: vinul roşu nu se bea şpriţ, dar ce contează… de-aia s-a inventat Corrido Sangria…) E bun şi ia din asprime.

]]>