Categories
Jurnal de călătorie

Întâlnire cu marea

Cu luciri scanteietoare, marea imi apare in fata mai albastra ca oricand. Imensa. Si un cer fara pic de nori. Intrevad o mare calma printre pomii inalti. Daaa. Nasul nu m-a inselat nici de data aceasta. Simtit-am eu aievea miros de sare si de intindere de ape.Imi vine sa o iau la fuga inspre tarm. Dar ce plaja e aceasta? Aici e iarba! Si nu-s valuri dom’le! Ce dezamagire! E lacul Sutghiol (aflat-ai eu mai pe urma). Privesc cu regret apa verzuie cu aspect de sampon ieftin ce clocoteste si loveste nervoasa in ponton. Cativa pescari incearca sa gaseasca vietati in aceasta apa verde si tulbure. Daca sunt pesti, in mod cert sunt mutanti ce ar putea respira cu usurinta pe uscat, din moment ce au un asemenea habitat.

Incercand sa ne adunam visele facute cioburi de pe jos, nu ne mai incredem in nas, si purcedem la urmarirea celor cu prosoape in spinare. Evident ca urmarim cei cu spinare rosie… Albiturile (categorie din care cu putina mandrie facem parte) nu prezinta nici un interes, deoarece pot fi la fel de rataciti geografic precum noi.

In final, marea apare la orizont, aratandu-se incet. Ma frec la ochi, sa disting mai bine linia ce o desparte de cer. Este albastra.Marea neagra e albastra. Dar… blestemul lacului Sutghiol – nu mai e acelasi lucru acum. Si daca nu o fi Sutghiol in mod sigur e un lac cu un nume la fel de enervant. 🙂
(va urma)

]]>

By Lucian Sabo

Intotdeauna am privit un pic chiorâş oamenii care mi-au marturisit că nu au avut niciodată o pasiune...
într-adevar nu te naşti pasionat, pasiunile sau hobby-urile apar cu timpul.

La mine pasiunea pentru programare s-a născut odată cu faptul ca am luat cea mai mica nota la teza de informatică prin clasa a 9-a :)

Nevoia te învaţă ca un lucru pănă atunci nesuferit sa devină oarecum plăcut, mai ales dacă are legatura cu meseria ta şi ai suficienta răbdare să cunoşti fenomenul.

Pasiunea pentru cântat am avut-o de când mă ştiu. Am învăţat singur să cânt la chitară; am încercat să cânt şi la alte instrumente, cu mai mult sau mai puţin succes. Nu sunt nevoit sa cant, nu sunt nici de departe un virtuoz, dar imi place, mă relaxează.

Conchizând, ideea pe care vreau totuşi să o subliniez este că pasiunea poate exista fără a face din asta o meserie sau a progresa, dar reciproc, meseriaş nepasionat sau progres fără pasiune nu prea poate exista...

şi singurii care au şanse să progreseze în viaţă sunt doar oamenii pasionaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *