Categories
Jurnal de călătorie

Entry for July 19, 2006

  • Restaurantul Carpati pt cei cei doresc mâncare puţina, scumpă, proastă, chelneri flegmatici;
  • Restaurantul Bucegi pentru cine doreşte trufandale la gratar nefăcute in interior ce cad ca ghiuleaua la stomac.
  • Pub-ul Old Nick pentru un cocktail Collins la 15 RON preparat dupa o reţetă proprie cu gust de Frutti Freş expirat, desigur… asta pentru siropul expirat din compoziţie… in rest fain,… se poate dansa pe masa pe care cu o zi inainte ai mâncat şi a doua zi ţi-e silă. Pentru 8 RON mai bine gustaţi un shake de căpsuni „O sole mio” bunicel, recunosc.
  • Cazanul cu porumb fiert de lângă Romtelecom. 2 RON o mămăliga pe băţ merită.
  • Irish House pentru chelneri politicoşi, preţuri piperate, muzică irlandeză faină, sifoane, maşini de scris antice şi măşti de gaze pe rafturi. Te simţi răsfăţat şi jecmănit în acelaşi timp  într-un pod al bunicului.

Tot mai bine faceţi un grătar.

Vă duceţi frumuşel la măcelărie, … au şi gata-condimentată, dar vă recomand s-o suciţi pe-o parte şi pe alta prin sare, piper, cimbru şi sa o lăsaţi la „macerat” in foi de dafin (n-am crezut-o pe Alex că-i bun… poftim – e bun!). Merge şi doar cu sare şi piper, sau tăvălită în unt încins intr-o tigaie in cazul in care afară plouă.

Un vin roşu demidulce cu apă minerală cât să pişte la limbă (nu îi lua in seamă dacă eşti făcut ţăran: vinul roşu nu se bea şpriţ, dar ce contează… de-aia s-a inventat Corrido Sangria…) E bun şi ia din asprime.

]]>

By Lucian Sabo

Intotdeauna am privit un pic chiorâş oamenii care mi-au marturisit că nu au avut niciodată o pasiune...
într-adevar nu te naşti pasionat, pasiunile sau hobby-urile apar cu timpul.

La mine pasiunea pentru programare s-a născut odată cu faptul ca am luat cea mai mica nota la teza de informatică prin clasa a 9-a :)

Nevoia te învaţă ca un lucru pănă atunci nesuferit sa devină oarecum plăcut, mai ales dacă are legatura cu meseria ta şi ai suficienta răbdare să cunoşti fenomenul.

Pasiunea pentru cântat am avut-o de când mă ştiu. Am învăţat singur să cânt la chitară; am încercat să cânt şi la alte instrumente, cu mai mult sau mai puţin succes. Nu sunt nevoit sa cant, nu sunt nici de departe un virtuoz, dar imi place, mă relaxează.

Conchizând, ideea pe care vreau totuşi să o subliniez este că pasiunea poate exista fără a face din asta o meserie sau a progresa, dar reciproc, meseriaş nepasionat sau progres fără pasiune nu prea poate exista...

şi singurii care au şanse să progreseze în viaţă sunt doar oamenii pasionaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *