Categories
Gânduri

Cine a scris asta?

Nascuti la sfarsitul anilor 70 inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2007 cum casa
parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au
cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50
de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie
sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si
v ana torii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”,”Pac
Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete
stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut
petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile
inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am
renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci,
iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi
am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”.

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat
MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin
Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca
televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si
la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa.

Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau
pneumonii.
Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael
Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele,
singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am
auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney
Spears. Am citit “Licurici”, “Pif” Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata
si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC”
fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata
clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby
surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam
Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna
dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”,
sau “Adevar sau Provocare”, sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura”
pe cine “iubeam”.

Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la
cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere
prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul
colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca perso ana iubita va
citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta
fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu
am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am
avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat
pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier,
nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au
“child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la
alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei
schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost
primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai
tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

By Lucian Sabo

Intotdeauna am privit un pic chiorâş oamenii care mi-au marturisit că nu au avut niciodată o pasiune...
într-adevar nu te naşti pasionat, pasiunile sau hobby-urile apar cu timpul.

La mine pasiunea pentru programare s-a născut odată cu faptul ca am luat cea mai mica nota la teza de informatică prin clasa a 9-a :)

Nevoia te învaţă ca un lucru pănă atunci nesuferit sa devină oarecum plăcut, mai ales dacă are legatura cu meseria ta şi ai suficienta răbdare să cunoşti fenomenul.

Pasiunea pentru cântat am avut-o de când mă ştiu. Am învăţat singur să cânt la chitară; am încercat să cânt şi la alte instrumente, cu mai mult sau mai puţin succes. Nu sunt nevoit sa cant, nu sunt nici de departe un virtuoz, dar imi place, mă relaxează.

Conchizând, ideea pe care vreau totuşi să o subliniez este că pasiunea poate exista fără a face din asta o meserie sau a progresa, dar reciproc, meseriaş nepasionat sau progres fără pasiune nu prea poate exista...

şi singurii care au şanse să progreseze în viaţă sunt doar oamenii pasionaţi.

5 replies on “Cine a scris asta?”

Frumos scris, ce amintiri frumoase!
Totusi, am avut o copilarie fericita nu-i asa ?
Nu ai cum sa fii fericit daca nu ai vazut si nefericirea.
Copii de azi au totul, practic nu mai au motivatie pentru a invata. Noi invatam sa fim culti, sa ajungem cineva. Ei vad manelisti inculti care au scucces.
La ce bun sa inveti ? Asta e drama generatiei PRO, paradoxal o noua generatie de sacrificiu desi nu-i lipseste nimic.

Foarte frumos. Atatea amintiri. Atatea lucruri de care uitasem. Din pacate uitam mereu sa ne bucuram de ceea ce avem, de fiecare data ne dorim mai mult. Ce simpla si frumoasa era copilaria noastra. Mi-au dat lacrimile.Brrr….. Frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *