Cel mai necinstit lucru in viata este modul in care aceasta se termina. Adica, ce vreau sa zic…viata e grea.Si-ti cam ocupa tot timpul. Ce capeti la sfarsitul ei? O moarte. Asta ce e? Un bonus? Eu cred ca ciclul vietii e de-a-ndaratelea. Ar trebui intai sa mori, sa te dai la-o parte. Apoi sa mergi sa locuiesti intr-ul azil de batrani. Esti dat afara pe motiv ca esti prea sanatos, te duci, iti iei pensia, apoi cand incepi sa lucrezi, primesti un ceas de aur in prima zi de lucru. Muncesti 40 de ani pana cand devii destul de tanar sa te bucuri de pensionare. Te-apuci de baut, mergi la bairame, esti gata pentru liceu. Mergi apoi la scoala primara, esti copil, nu ai nicio responsabilitate, devii bebelus, apoi si mai mult? Iti petreci ultimele 9 luni plutind cu toate facilitatile si sfarsesti.. intr-un binecuvantat orgasm. Amin

Eu si sotia mea cunoastem secretul pentru a mentine o casatorie
solida:

1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut
-companie placuta, mancare buna, bem vin…Ea merge marti si joi, eu
miercuri si vineri.

2. Dormim in paturi separate, eu la Bucuresti, ea la Cluj.

3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul
inapoi.

4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei
si mi-a raspuns:”intr-un loc unde nu am mai fost demult”.I-am sugerat
bucataria.

5. Ne tinem de mana mereu. Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.

6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un
prajitor electric si zice ca sunt prea multe in casa, nu are loc de ele
unde sa stea. Asa ca i-am cumparat un scaun electric.

7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator. Am
intrebat unde e masina si mi-a raspuns: “In lac”.

8. A facut o masca de argila. Pentru doua zile a fost frumoasa foc.
Apoi si-a spalat masca de pe fata.

9. A fugit dupa camionul de gunoi, urland: “Sunt in intirziere pt.
gunoi?” Soferul i-a raspuns: “Nu, salta inauntru!”

10. Aminteste-ti mereu, casatoria e prima cauza a divortului.

11. Nu i-am vorbit sotiei timp de 11 luni. Nu indrazneam sa o
intrerup.

12. Ultima cearta ! a fost din cauza mea. A intrebat “Ce e pe
televizor?”, iar eu i-am raspuns: “Praf”.

13. La inceput, Dumnezeu a creat pamantul si s-a odihnit. Apoi a
creat barbatul si s-a odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici omul, nici
Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata

Cei de la PC Magazine Romania au dorit sa includa pe CD-ul si DVD-ul revistei din ianuarie 2007 programul Bioritmversiunea 2.0.

Am inceput lucrul la acest program prin 2001 cand inca eram in facultate. Mi se ceruse o tema la programare in C++
si tatăl meu mi-a sugerat ideea programului. Tot el a avut şi ideea reprezentarii cu bare verticale, fiindca la laborator se făcea Borland C pentru DOS, iar de grafica in DOS sunt sătul de cand am incercat sa reinventez roata in Pascal.
Desi nici eu nici tatal meu nu suntem genul de oameni care cred
in asemenea fantasmagorii gen previziuni astrale
ori citit in oase de peşte, am tratat programul ca pe o problema de programare, nu am cautat sensuri şi adevăruri. Nu am pus la indoiala dar nici nu am confirmat niciodată aceasta teorie. Astfel că prima versiune a programului rula in DOS şi era scrisa în limbajul C++. Recunosc ca văzusem prin 2000 un program de genul asta şi ma încantase ideea programului. Acel program avea şi compatibilităţi.

Teoria este relativ simplista:
presupune existenţa unor cicluri fixe care influenţeză intelectul, emoţiile, starea fizică, etc.
Ciclurile dureaza fiecare un anumit numar de zile fix, pornesc din momentul naşterii şi se desfăsoara după un grafic sinusoidal. Problema este a calculării graficului intr-o anumita zi. Este o problema matematica in fond. Trist a fost ca a trebuit sa iau manualul de matematica ca sa imi mai aduc aminte de ceva trigonometrie.
Matematica se uita usor; mersul pe bicicleta nu se uita niciodată. Teoretic daca inveti matematica pe bicicleta…puncte puncte…
(tot o uiţi şi faci şi accident)

Imediat dupa ce am predat tema m-am gândit să fac şi o versiune mai arătoasă pentru Windows.
De atunci programul a inceput să fie dezvoltat in Borland C++Builder – cel mai ingenios mediu de programare tip RAD (Rapid Application Development) pe care l-am intalnit (poate voi povesti mai multe depre CBuilder in viitor). Versiunea 1.0 includea şi funcţia de compatibilităţi.
Cu timpul programul s-a maturizat, o serie de probleme au fost corectate, şi iată versiunea stabilă 2.0 care are in spate o munca (adevarat prestata in timpul liber) de 5 ani, zeci de mii de utilizatori ai versiunilor precedente si multa pasiune.
A existat si o versiune pentru Linux, care din pacate nu a mai fost actualizata si nu stiu daca va fi prea curand.
Ma gandesc la o versiunea pentru mobil si PDA scrisa in JAVA.

Oricum, pentru cei interesati, programul este disponibil la adresa
http://luci.criosweb.ro/bioritm.php
Va doresc bioritmuri bune  !

Nu am mai scris de mult – şi parcă-parcă am o uşoara melancolie legată de serile când scriam în mini-jurnalul atipic ce lua forma unui caiet dictando pe la vârsta de 12 ani. Pe-atunci problemele mele erau altele, şi stilul de a scrie mi-era mult mai introspectiv. Notam, repezindu-mă cu o grafie de neînţeles – să nu imi uit ideile, destainuiri in caietul A5 cu subtiri linii albastre, pe care le diseca nemilos un personaj inchipuit, eu – cel de acum. Avea şi un nume: Dr Sabotaj. Găsisem amuzantă potrivirea dintre numele meu şi sabotarea propriilor porniri şi a felului uneori altfel decât aş fi vrut de a fi. Mă trata de sus, şi era singurul personaj de la care acceptam asta. Îmi dădea sfaturi bune, ştia să mă motiveze şi mă intreb oare dacă nu cumva eram chiar eu. Hey! Nu am înnebunit de tot… Tocmai glumeam. Bineînteles, eu scriam, eu criticam, eu centram, eu dădeam cu capul; nu în atmosfera creată de filmele americane cu psihologi ce te-ascultă din fotoliu în timp ce tu stai tolănit în pat (apropos – cred că as adormi în asemenea condiţii ), ci natural: unui om căruia chiar îi pasă.

Prieteni imaginari am avut unul bun şi doi mai mofluzi, uneori simpatici (care erau de fapt prietenii lui) pe la vârsta de 4 ani. Pasiunea mea era reparatul caloriferului cu şurubelniţa. Asta şi aveam de gând să mă fac când mă voi face mare. Prietenul meu se numea Bere-Bere, şi cred că eram conştient şi atunci că era doar o poreclă. Aşa cum era şi previzibil să fie, numele îi fusese pus de alţii fiindca obişnuia să bea bere (niciodata în timpul serviciului). Tipul era meşter mare în reparatul caloriferelor şi, de altfel, şi a altor aparate interesante. Eu eram mai degraba „musul instalator”, ucenicul şi febleţea lui. Printre prietenii lui mai vechi avusem prilejul de a îi cunoaşte pe Strambă Lemne şi pe Sfarmă – Piatră. Aceştia locuiau în pădure şi se ocupau – unul cu prelucrarea lemnului, celălalt cu prelucrarea pietrei, în fine, meşteri în construcţii, oameni de ispravă. Pe lânga aceasta poveste imaginară, împreună cu 3 amici de la bloc, lucram la un mic şantier de construcţii – cu alte cuvinte, săpam la radăcina unui copac aflat in vecinătate. Plecam tustrei cu „maşinile” la serviciu – eu cu tricicleta, Tavi cu bicicleta, şi sasul Bruno cu o maşină grozavă în miniatura cu pedale şi volan. La un moment dat lucrarile au încetat – ne certasem fiindca toţi doream să fim ingineri şefi. Nimeni nu a cedat. Copacul a supravieţuit graţie acestor disensiuni. L-am fi scos din radăcini altminteri.

Acum nu mai visez aproape deloc. Mai zâmbesc câteodata amintindu-mi cât de multe am vrut, câte am visat, cât de idealist am fost. Sunt ancorat într-o realitate uneori tristă, prea monotonă şi lispită de farmecul ce l-am ştiut mereu prezent în jurul meu. Oamenii nu se bucură cum credeam eu ca se bucură oamenii mari, nu simt cu sinceritate si în acelaşi timp plăcere, ca e frumos să construiască, să repare, să facă ceva pentru ei, pentru ceilalţi. Provizorat în jurul meu: de la ţăranul care îşi priponeşte poarta cu sârmă, reţelele instabile la intemperii pe cablu UTP, conectate la switchuri aflate pe blocuri, legislaţie mereu în schimbare, norme şi reguli tembele, care complică şi mai mult cu rolul declarat de a uşura. Zgarcenie prosteasca, dusă la absurd: oameni cu stare care se tund singuri cu o maşina care agaţă, ca sa nu dea 5 lei odată la două luni unui frizer,dar fumeaza de 5 lei pe zi, coada imensă la micul de 50 bani, mult mai mic şi mai prost decât cel de 90 bani unde poţi cumpăra fără să stai la coadă, ţara unde s-a inventat bipul, şi convorbirea la 3 secunde, ca să nu plăteasca 30 bani pe minut.

Am văzut – culmea – la „Naşu” – un tânăr excepţional. Are doar 16 ani, se numeşte Cristian Gava şi vorbeşte atât de frumos încât l-am ascultat cu aceeaşi plăcere cu care îi ascult pe Liiceanu, Pleşu, Patapievici … e bine să ştii că există şi ei. Sunt convins ca vom mai auzi despre el.

E 1 decembrie şi nu găsesc niciun motiv serios de a mă bucura. Nu e nicio sărbătoare în jurul meu. Câtiva colistaşi pe messenger urează cu un status generos – „La mulţi ani”. Culmea e că simt că ziua asta e altfel , e specială. Aş bea o ţuică fiartă cu Aurel. Poate vom cânta ceva. Ar fi frumos să sărbătorim cu bucurie că suntem români

La mulţi ani, români, vouă şi viselor voastre. Nu încetaţi să visaţi !

Cer permisiunea de a ma desparti temporar de autoritatea suprema a vietii mele pentru urmatoarea perioada de timp:
Data:
Durata despartirii:
Ora sosirii ce NU se va depasi:_____

In cazul in care permisiunea mi se va acorda, jur in mod solemn sa vizitez numai locatiile stipulate mai jos, la momentele precizate. Sunt de acord sa ma abtin de la a flirta cu alte femei. Nici macar nu voi vorbi cu vreo persoana de sex feminin, in afara celor pentru care am permisiunea scrisa. Nu voi opri mobilul dupa 2 beri si nici nu voi consuma peste cantitatea de alcool permisa fara a chema un taxi si fara a obtine derogarea telefonica de la cantitatea respectiva. Inteleg ca si in cazul in care imi este permisa \”iesirea\”, prietena/logodnica/sotia isi pastreaza dreptul de a fi suparata pe mine pentru toata saptamana urmatoare fara nici un alt motiv.

Cantitatea de alcool permisa: Bere___
Vin___
Tarie___
Total___

Locatiile vizitate:
Locatia:
De la ora:___
La ora:___
Locatia:
De la ora:___
La ora:___

Locatia:
De la ora:___
La ora:___

Femeile cu care este permisa conversatia_________________

IMPORTANT – CLAUZA DE STREAPTEASE: Nu numai ca nu este permis contactul cu persoane de sex feminin, dar promit sa ma feresc a ma apropia la mai mult de 30 m de vreo streapteuza sau dansatoare exotica. Violarea clauzei de streaptease este motiv de terminare imediata a relatiei.

Imi cunosc foarte bine locul. Stiu cine \”canta\” in casa si sunt de acord ca nu sunt eu acela. Promit sa urmez regulile si restrictiile tale. Inteleg ca asta oricum ma va costa o avere exprimata in flori si ciocolata. Iti rezervi dreptul de a obtine si folosi cartile mele de credit oricand consideri necesar. Promit sa te duc la cumparaturi la Mall daca nu ma intorc la ora mentionata. In drum spre casa nu ma voi certa cu strainii si nici nu voi purta discutii filozofice cu acestia. Dupa intoarcerea acasa promit sa nu urinez in alta parte decat in toaleta. In plus ma voi feri sa te trezesc, sa-ti respir ca un vitel in fata sau sa incerc sa ma reproduc ca un iepure (beat).

Dupa cunostintele mele (care sunt insignifiante in comparatie cu cele ale jumatatii mele MAI BUNE) informatia de mai sus este corecta.

Semnat – prieten/logodnic/sot:_________________________
++++++++++++++++++++++++++++++++++
Cerera este: APROBATA___ RESPINSA___
Decizia e irevocabila. In cazul aprobarii taiati cuponul de mai jos si purtati-l in permanenta

Permisune pentru prietenul/logodnicul/sotul meu de a fi plecat in urmatoarea perioada: Data:_________
Durata:____
Ora revenirii:______
Semnat prietena/logodnica/sotie:________
]]>

Cei de la hotscripts.com au decis sa includa in directorul lor de resurse pentru programare clasa CriosSpinEdit, creata de mine.

hotscripts.com este una dintre cele mai mari resurse de librarii/scripturi/cod sursa�pentru programatori de pe internet.

http://www.hotscripts.com/Detailed/64015.html

]]>

Festivalul Internetics de anul acesta a starnit multe controverse.

De data aceasta am remarcat cu bucurie eforturile depuse de organizatori pentru atragerea candidatilor. M-au contactat si telefonic, m-au bombardat cu email-uri zilnic. Eh, au tinut mortis sa isi vanda marfa… Cum bine zicea cineva pe-un blog:

geez, aia de la internetics ma spameaza in fiecare zi. “mai sunt 3 zile, mai sunt 2 zile, maine e ultima zi, azi e ultima zi. va rugam frumos, inscrieti-va la concursul nostru…”

Spameaza-i si tu cu “nu vreau sa ma inscriu azi, nici ieri nici maine …nici acum o saptamana nu vreau sa ma inscriu”

Dar si eu m-am tinut băţos, si mi-am tinut banii in buzunar. Un bulion jumate pentru inscrierea unui site care stii ca nu-i asa deosebit incat sa castige este o cheltuiala inutila. Parerea mea. Si acum argumentatia:

-In 2005 am castigat locurile 1 si 3 la premiile ANIAP Comunitatea Virtuală (pentru site-uri de institutii publice) cu doua site-uri ale unor comune.
Rezultatul: una dintre primarii nu mai vrea sa plateasca fiindca (citez): “primarul nu stie sa lucreze pe calculator” iar cealalta nu a mai modificat site-ul din 2003.

Eh, nu vreau sa fiu iarasi carcotaş, dar nu pot sa nu remarc ca editia de anul acesta, cu toate ca din spusele organizatorilor are un numar record de participanti, are si un numar record negativ de vizitatori ai site-ului. Conform trafic.ro (http://stat.trafic.ro/stat/interneticsro/vizitatori/luna/#stat) traficul de anul acesta este mult scazut fata de anul trecut si absolut ciudat mi se pare ca inainte de concurs numarul de vizitatori scade (tocmai cand oamenii teoretic vor sa se informeze despre regulament, categorii). In rest, scrisul gri deschis pe alb mi se pare o solutie tare proasta, greu lizibil, in usor dispret fata de webdeveloperi, care intre noi fie vorba sunt in proportie covarsitoare niste ochelaristi.

Un comentariu interesant la editia din anul acesta:
http://dragosh.bloghost.ro/2006/08/13/internics-2006-sub-lupa-partea-i/

Comunicat oficial de presa 1 oct 2006

Editia de anul acesta a Festivalului Internetics a inregistrat un numar record de participanti: nu mai putin de 475 de inscrieri in cadrul celor trei competitii Internetics Web Promo, Internetics Web Space si Internetics Web Graphic, dublandu-se astfel numarul inregistrat la editia din 2005.

“Pentru mine si pentru colegii mei a fost o surpriza extraordinara numarul foarte mare de inscrieri de anul acesta. Nu stiu daca este vorba despre noul format al Internetics, despre membrii celor trei jurii ale acestei editii dar, ceva a convins foarte multi jucatori sa devina participanti Internetics. Poate au aparut anul acesta foarte multe agentii noi. Poate noi am reusit prin comunicare directa, PR si parteneriate corecte sa ajungem la oameni la care pana acum nu reusisem, sau mesajul nostru a fost mai convingator. Dar, ce este important este faptul ca datorita numarului foarte mare de inscrieri, Internetics devine o oglinda si mai apropiata a contentului pe care il ofera azi jucatorii pietei romanesti. Si de aici toata industria nu are decat de castigat. De la cei care vand tastaturi pana la cei mai mari ISP-isti si, extrem de important, atelierele si firmele participante in concurs care cu siguranta asteapta de ceva timp un boom al Internetului in Romania, azi Europeana. Am vorbit mult si exclusiv doar despre cantitate pentru ca despre calitatea lucrarilor singurului verdict va fi cel al membrilor celor trei jurii. Alaturi de toti participantii din competitii, care anual reusesc sa creasca valoarea festivalului, as dori sa remarc si suportul pe care jucatori consacrati cum ar fi GTS Telecom, Sony Erickson sau HP, dar si branduri recent lansate in Romania precum IPSOS Interactive, il ofera pentru ca Internetics sa devina intr-adevar un reper al industriei de profil din Romania” afirma Andrei Bortun, General Manager Millenium Communications.

Cea mai atractiva competitie s-a dovedit a fi Internetics Web Promo (235 de inscrieri). Sectiunile care au captat cel mai mult interesul participantilor au fost Corporate, Campanii de banner-e si Educatie si Cultura unde s-au inscris cele mai multe lucrari 42, 24, respectiv, 17. Toate agentiile care au inscris lucrari in cadrul acestei competitii intra in cursa pentru trofeul Web Agentia Anului, premiu care se acorda pe baza punctelor obtinute de lucrari.

Competitia Internetics Web Space numara 140 de inscrieri, in cadrul celor trei categorii dedicate site-urilor, blog-urilor si portalurilor care ofera vizitatorului mijloace de tranzactionare, informare sau “petrecere a timpului liber”.

Competitia Internetics Web Graphic a atras anul acesta 100 de lucrari in categoriile ce premiaza concepte creative puternice, executii consistente si aplicatii tehnice sofisticate cu aplicabilitate in spatiul virtual.

Toate lucrarile inscrise in cadrul celor trei competitii vor putea fi vizualizate pe site-ul festivalului: www.internetics.ro incepand cu data de 3 octombrie.

Deşi nu aş vrea să transform acest ‘bLOG(à propos câţi dintre voi ştiu că blog e precurtarea de la weblog?) într-un jurnal de călătorie, chiar daca nu’s vreun Nicolae Filimon, varianta cu PalmTop, observ ca-mi face placere să îmi aştern pe server amintirile.

Încă de când, păşind cu sfială prin ceea s-ar părea a fi satul de vacanţă din Mamaia, şi până la întâlnirea cu plaja, nu încetez a mă întreba în ce localitate ma aflu. Vreau să cred că e Mamaia, însă mi-e ruşine să întreb oamenii bronzaţi de lângă mine. Prietenul meu se uită la aparatul „GPRS”, ce indică hotărât Mamaia. Este clar, suntem în Mamaia, exclam eu după ce primesc un telefon prin care sunt asigurat că hotelul „Perla” ce-l zăresc în apropiere se găseşte la capătul staţiunii. Plaja de cel mult cinci metri lungime şi aerul de turism spontan, provizoriu, nu îmi dau însă prea multă încredere. Aşa că mă îndrept înspre nord, cu speranţa că voi găsi acolo litoralul românesc. Nu trece mult timp, şi găsesc într-adevar plaja ce mi-o aminteam. Toate bune şi frumoase, mă scald cu picioarele în apă, apoi purcedem a puşca o bere rece.Ca prin minune, berea e ieftină şi se grăbeşte să stingă setea de peste zi.

Seara, Mamaia se prezintă vectorial, cu originea în Satul de Vacanţă ce tinde către un bine ce nu l-am putut determina. În orice caz, direcţia e S->N, cu iadul în Sud. Am delimitat însă două zone clare:

• Tataia (unde se opreşte tractoraşul cu turişti)
• Mamaia (de unde incepe să arate un pic mai civilizat)

Zona Tataia

Reprezintă sălaşul preferat al maneliştilor şi moldovenilor, al celor care stau la coadă la micul de 5000 de lei, fara a şti că-i de două ori mai mic decât cel de 9000, al celor ce te acuză că „îţi bagi creanga” la împinge-tava autoservirii, al celor ce vin în concediu să stea la bloc cu o pensionară dornică să îşi rotunjească veniturile monstruoase asigurate de pensie. Omul care stă în zona Tataia, se plimbă mult seara, să uite de foame, şi se opreşte 10 minute pe podul ce trece peste râul verde din Satul de Vacanţă pentru a asculta formaţia de viori electrice manelodioase. Este un tip vesel, ce gustă umorul lui Ţociu şi al lui Palade, şi a „nebunilor de la Vacanţa Mare”, şi nu pierde nici un spectacol al acestora. Îl enervează muzica jazz, şi trece mereu pe culoarea roşie a semaforului.

Zona Mamaia

Habar nu am. Eu am fost la o terasă şi m-am speriat de preţuri. Am preferat să beau trei beri în zona Tataia. Bănuiesc că-i mai bine

Cu luciri scanteietoare, marea imi apare in fata mai albastra ca oricand. Imensa. Si un cer fara pic de nori. Intrevad o mare calma printre pomii inalti. Daaa. Nasul nu m-a inselat nici de data aceasta. Simtit-am eu aievea miros de sare si de intindere de ape.Imi vine sa o iau la fuga inspre tarm. Dar ce plaja e aceasta? Aici e iarba! Si nu-s valuri dom’le! Ce dezamagire! E lacul Sutghiol (aflat-ai eu mai pe urma). Privesc cu regret apa verzuie cu aspect de sampon ieftin ce clocoteste si loveste nervoasa in ponton. Cativa pescari incearca sa gaseasca vietati in aceasta apa verde si tulbure. Daca sunt pesti, in mod cert sunt mutanti ce ar putea respira cu usurinta pe uscat, din moment ce au un asemenea habitat.

Incercand sa ne adunam visele facute cioburi de pe jos, nu ne mai incredem in nas, si purcedem la urmarirea celor cu prosoape in spinare. Evident ca urmarim cei cu spinare rosie… Albiturile (categorie din care cu putina mandrie facem parte) nu prezinta nici un interes, deoarece pot fi la fel de rataciti geografic precum noi.

In final, marea apare la orizont, aratandu-se incet. Ma frec la ochi, sa disting mai bine linia ce o desparte de cer. Este albastra.Marea neagra e albastra. Dar… blestemul lacului Sutghiol – nu mai e acelasi lucru acum. Si daca nu o fi Sutghiol in mod sigur e un lac cu un nume la fel de enervant.
(va urma)

]]>

Tonia, 6yrs old
When my grandmother got arthritis and she couldn’t paint her toe nails, because she couldn’t bend her body, my grandfather did that for her, although he suffered from arthritis on his hands.

Rebbeca, 8 years old
When someone loves you, the way they say your name is different. You know your name is safe in their mouth

Bill, 4 yrs old
Love is when a girl puts on perfume and a boy puts on after shave and then they go out and smell each other

Charles, 5 years old
Love is when you go out and you give the other person half your french fries and you don’t ask for half of his.

Christina, 6 years old
Love is what makes you smile when you are tired.

Lefteris, 4 years old
Love is when my mom makes coffee for my dad and always tastes it first to see if it’s good.

Daniel, 7 years old
Love is kissing all the time. Then you get bored of kissing, but you want to be with the other person the whole time and talk. My mom and my dad do that. And when they kiss, I think it’s icky.

Emilia, 8 years old
Love is when you’re in your room at Christmas, opening the presents, if you stop the opening, you will hear love.

Panos, 7 years old
If you want to know how to love better, you will start from a friend you hate.

Niki, 6 years old
There are two kinds of love. Human love and God love. But God created both.

Jenny, 8 years old
Love is telling a boy you like his shirt, and then he wears it every day.

Ellie, 7 years old
Love is like and old man and an old woman, who, after so many years they know each other, they’re still friends.

Thomas, 6 years old
During my piano recital, i got stage fright. Then i looked down and saw my dad waving at me, smiling. He was the only one doing that. And then I wasn’t scared any more.

Maria, 8 years old
My mom loves me more than anyone. Noone else comes to kiss me when i go to bed.

Claire, 6 years old
Love is when my mom gives my dad the best portion of food at dinner.

Eleni, 5 years old
Love is when my mom sees my dad unshaven and dirty and still thinks he looks cuter than Robert Redford.

Chris, 7 years old
Love is when your puppy licks you on the face, even after you’ve left him alone all day.

Marianna, 4 years old
I know my sister loves me when she gives me her clothes, even when she has to go out and buy new ones.

Lampros, 4 years old
I let my sister tease me cause my mom says she teases me because she loves me. And then i tease the baby sitter because i love her.

Alexandra, 4 years old
When you love someone, your eyelashes wink and sparkle stars.

Mark, 6 years old
You mustn’t say “i love you” unless you mean it. But if you mean it, you must say it all the time, because people forget.

Leo Buscaglia, the writer, once held a contest. Its purpose was to find the most compassionate child. The award was won by a child who did this:

The little child had an old neighbor, whose wife had died just recently. When the child saw the old man sitting in his yard, went to him and sat in his lap. When the mother asked her child what he had told to the old man, the child replied: “nothing, I just helped him cry”.
]]>