Dosarul in care Dumnezeu a fost dat in judecata de un detinut din penitenciarul timisorean a fost clasat de procurorii de la Parchetul de pe langa Judecatoria Timisoara, deoarece nu a fost gasita adresa invinuitului.

Pavel Mircea, condamnat la 20 de ani de puscarie pentru omor, l-a chemat, in octombrie 2005, in instanta pe Dumnezeu deoarece, contrar „contractului” facut in timpul botezului, nu a fost aparat de rele.

„Solicit deschiderea actiunii penale impotriva numitului Dumnezeu, domiciliat in cer (…), pentru comiterea infractiunilor prevazute de art. 215 (inselaciune – n.r.), 221 (tainuire – n.r.), 246 (abuz in serviciu contra intereselor persoanelor – n.r.), 256 (primire de foloase necuvenite – n.r.) si 257 (trafic de influenta – n.r.). In fapt, prin botezarea mea la biserica s-a facut un contract cu paratul pentru a-l indeparta pe diavol de mine si a ma feri de necazuri. Pana acum, paratul nu si-a onorat contractul. Dimpotriva, a pretins si primit de la mine in cursul vietii diferite bunuri si rugaciuni, in schimbul iertarii pacatelor”, se arata in plangerea detinutului.

Dupa ce plangerea a fost inregistrata la Parchet, la mijlocul lui octombrie 2005, solutia pusa de anchetatori a fost aceea de neincepere a urmaririi penale, sub motivatia ca Dumnezeu nu este o persoana reala si nu are domiciliu.

Din datele de la penitenciar, Pavel Mircea, care si-a executat numai jumatate din pedeapsa, sufera de mai mult timp de afectiuni psihice, necesitand chiar internarea in clinici de specialitate.

Prietenia dintre bărbaţi este o legătură contrară firii. Cea a regnului animal cel putin.
Nu-mi pot imagina doi lei savurând liniştea savanei, mormăind pe limba lor lucruri mărunte precum: “parcă miroase a antilopă… mi-e o lene…”.
Când pe teritoriul marcat cu pipilică va îndrăzni să păşească un alt exemplar ce are cutezanţa a se considera cel puţin egal cu dânsul, lupta este inevitabilă. Şi dacă am zis “dânsul” rog a nu se întelege că-i un leu moldovean, ci doar din respect pentru Măria Sa. Bineînteles, omul este un animal sociabil, veţi zice; avem nevoia companiei semenilor.Încercam să fac o legătură între piramida lui Maslow şi stadiul de evoluţie al animalelor, uitând de fapt că acestea din urmă nu sunt guvernate de nişte legi de-ale noastre. Aplicând teoria lui Maslow, leul de mai sus după ce mânâncă, trage un pui de somn, face pipi, caca, sex, stând la umbra unui copac în siguranţă, ar trebui să simtă nevoia unei sporovăieli cu vecinul de sub copacul alăturat. Dar nu o face. Trece peste etapa asta. Urcând aceeaşi piramidă, simte nevoia de stimă, respect şi apoi de autorealizare (cel mai tare harem de feline infierbântate de soarele african).

Ei şi ce dacă nu vrea să se împrietenească ? Ce nevoie are el de prieteni ? De ce noi avem aceasta nevoie ? Eliade zice că din egoism. Ne satisface unele nevoi personale.

“Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.”

“Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: “Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!”. Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Ori, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu “sinceritatile” tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.”

(Mircea Eliade)

  ciudat. Tocmai prietenia sa fie un act egoist…?! Oare sentimentul placut ce il simti cand ajuţi e cumva scopul ? Te bucură bucuria lui, i-ai dat pentru o clipă senzaţia că nu e singur, că se poate baza pe cineva, tocmai
pentru că te face să te simţi bine, util şi apreciat ? Să considerăm prietenul o unealtă,
un drog, o formă de ecou şi reprezentare a unor dorinţe interioare ? Sună atât de urât… Nu am gândit niciodată aşa despre prietenie. Te pune însă pe gânduri.

Am avut un prieten bun, din aceia ce îţi ghicesc gândurile, din aceia cu care taci simţindu-te în largul tău. Rar întâlneşti un astfel de om. Am petrecut câţiva ani din viaţă făcându-ne visuri, aceleaşi visuri, pregătindu-le, vorbind despre ele cu atâta plăcere. El ştie despre ce vorbesc. Ajungi să cunoşti omul în diverse ipostaze. Acţiunile acestui om   nu le poţi prevedea sau înţelege. Când omul se transformă periodic, sezonier, într-o maşină nebună de minciuni şi întortocheli dubioase, începi să te întrebi ce cauţi tu în preajma lui ? Cauţi exact ceea ce poate oferi. Rezonanţa ideilor tale. Faptele lui m-au determinat să mă îndepărtez. Mie şi acum mi-e dor să discut cu el.

Este păcat că nu aplică nici până acum ce spunea el atât de bine în teorie.

de Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Toate companiile din Romania sunt obligate sa plateasca incepand din anul 2003 taxa radio-tv, indiferent daca beneficiaza sau nu de aceste servicii. Daca persoanele fizice pot scapa de plata aberanta a noilor biruri printr-o simpla declaratie pe propria raspundere, societatile trebuie sa contribuie la bugetele Radiodifuziunii si Televiziunii Romane chiar daca au sau nu activitate, angajati sau aparate radio-tv. In timp ce o firma mica, cu pana la noua angajati, trebuie sa plateasca 3 milioane lei pe an pentru taxa radio-tv, marile companii vor ajunge sa plateasca anual 9,6 milioane lei, indiferent daca receptioneaza sau nu posturile publice de radio si televiziune.

Aberatiile nu se opresc insa aici: intreprinzatorii privati care si-au declarat sediul in propriile apartamente sunt obligati sa plateasca noua taxa de doua ori – o data ca persoana fizica si a doua oara ca persoana juridica.

“Taxa radio-tv este un nou furt pe care actualul Guvern il practica in defavoarea societatilor comerciale, un nou bir pus in spinarea angajatorilor, care ne dezavantajeaza”, ne spune Constantin Coderie, vicepresedintele Uniunii Nationale a Patronatului Roman. Sunt foarte multe cazuri de firme care primesc lunar o factura pentru servicii pe care nu le primesc, incepand de la buticurile care vand marfuri la tarabele din piata si pana la cele mai mari unitati producatoare. “Firma noastra lucreaza in productia de lemn si este aberant sa platim factura pentru un serviciu care nu exista pentru ca nici un angajat nu sta sa se uite la televizor”, ne spune Alexandru Benko, reprezentantul unei firme din Miercurea Ciuc. Chiar daca nici unul dintre oficialii Electrica nu s-a obosit sa verifice daca firmele detin aparate radio sau tv, s-au stabilit amenzi usturatoare pentru firmele care nu platesc – intre 1 si 5 milioane lei pentru fiecare dintre cele doua taxe, la care se adauga despagubirile civile stabilite la nivelul dublului taxei pe o perioada de un an.

“Nu intelegem cum se percepe aceasta taxa indiferent daca beneficiezi sau nu de acest serviciu, nu stim care sunt criteriile in functie de care s-au stabilit aceste valori si de ce o persoana juridica plateste mai mult decat o persoana fizica, desi mobilul sau este sa produca, nu sa asculte radioul sau sa se uite la tv, cred ca nevoia de bani i-a impins pe guvernanti sa perceapa aceasta taxa injusta, fara nici un rationament economic, care greveaza asupra veniturilor si a rentabilitatii economice a unei societati”, ne spune Ilie Florea, vicepresedintele Patronatului Roman.

Noua taxa a fost contestata de patronii din industria hoteliera, care trebuie sa plateasca lunar cate 77.000 lei pentru fiecare camera, indiferent de gradul de ocupare sau de lipsa din dotare a aparatelor radio-tv.

Cu toate acestea, sunt patronate care au acceptat sa plateasca de bunavoie taxa radio-tv. “N-am avut de ce sa facem contestatie impotriva taxei radio-tv pentru ca de principiu am acceptat sa sprijinim independenta Radio-ului si a Televiziunii publice, cu conditia ca emisiunile posturilor publice sa reflecte interesele intreprinzatorilor privati. Colaborarea cu Radioul a inceput deja sa mearga, dar la Televiziune am facut mai multe adrese si nu am primit nici un raspuns, ni s-a promis doar ca schimbarile vor fi operate o data cu noua grila de toamna si, daca nu se misca nimic nici atunci, vom lua o atitudine foarte dura”, ne-a declarat Ovidiu Nicolescu, presedintele Consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania.

Teoretic, orice firma care nu beneficiaza de servicii de radio sau televiziune poate sa refuze plata, cu atat mai mult cu cat taxa radio-tv este inclusa acum pe facturi separate. Practic insa, patronii romani si-au pierdut speranta ca se mai poate schimba ceva, ca pot sa conteste aceasta taxa aberanta fara sa incalce legea.

Curios este ca si primul ministru de atunci (Adrian  Nastase) a fost nemultumit de modul in care a fost conceput si pus in practica actul normativ privind taxa radio-tv, dar lucrurile au ramas neschimbate. “La Cornu am montate doua contoare de curent electric, unul este pentru casa si al doilea pentru grajdul vacilor si mica ferma pe care o avem aici si am fost surprinsi sa primim de doua ori instiintare de plata pentru taxa radio-tv, cu toate ca in grajdul vacilor nu avem televizor”, declara premierul Adrian Nastase, citat de A.M. Press, adaugand ca nu-i raman decat doua solutii: “Ori renunt la un contor, ori instalez televizor pentru vaci”…

Preluat si adaptat dupa un articol aparut in Romania Libera, 16 octombrie

Pomii fructiferi nu vor mai fi plantaţi oriune şi oricum! Ministerul Agriculturii a introdus, începând cu această lună, reguli noi pentru cei care vor pomi fructiferi în propria curte ori grădină. Nu au scăpat de reglementări nici copacii răzleţi!

Potrivit legii pomiculturii, valabilă din această lună, cei care vor să planteze pomi fructiferi în grădini şi curţi trebuie să respecte anumite distanţe faţă de proprietatea vecinilor: doi metri de la gard în cazul pomilor de talie mică şi trei, în cazul celor mai înalţi.

Noua lege a pomiculturii introduce reguli stricte şi în privinţa tăierii pomilor fructiferi. Astfel, nucii şi castanii pot fi tăiaţi doar pe bază de autorizaţie, obţinută de la Direcţia Agricolă Judeţeană. Cererea trebuie depusă cu cel puţin o lună mai devreme şi numai dacă nucul este foarte bătrân sau uscat. Excepţie sunt cazurile în care, primăria vrea să construiască ceva pe locul unde creşte nucul!

Ministerul spune aceste reguli fac parte din sistemul european de bune practici, iar Ministerul Agriculturii vrea să sprijine cu bani asociaţiile pomicole şi pe cele care respectă aceste reguli.

Sursa: Realitatea TV
Marţi 10 Aprilie 2007, 13:33

Viaţa mi-o duc într-un apartament din vestitul cartier „manelo11”, sălaşul iubitorilor de muzică cultă şi a amatorilor de „babaroase” la colţ de bloc.

Plătesc chirie măricică, în care cred că sunt incluse şi cheltuielile de întreţinere ale colocatarilor mei (o armată de păienjeni şi un gândac comandant – pe care l-am storcit).

Seminţele cu care sunt întâmpinat pe preş, urmele de adidaşi noroioşi pe capota maşinii, vecinul care mă salută respectous: “bă, mi-ai luat locu’ de parcare” mă fac să mă simt bine primit în cartier. O vecină de palier îmi cere de mâncare de fiecare dată când mă vede venind din Kaufland cu plasele pline, ieşind prompt la uşă când urc ultima scară. În mod cert e o coincidenţă – nici nu ma gandesc că mă pândeşte pe vizor – deşi ultima dată m-am gândit că ea îmi pune seminţe pe preş în ideea că face o vrajă de dragoste à la Mama-Omida, fapt pentru care am lăsat plasele în hol şi m-am repezit la calculator căutând pe google “vraji seminte dovleac”. Nu am găsit nimic edificator, lucru ce m-a liniştit. Nu cred in vrăji, dar cred că sunt oameni suficient de reduşi încât să imi umple preşul de seminţe crezând ca îmi fac vrăji. Alexandra a fost nevoită să care singură plasele în bucătărie, fapt pentru care m-a boscorodit îndelung. Nu sunt un tip foarte săritor… aş fi, dar sunt distrat şi îmi place comoditatea pe care încerc să mi-o alung.

La servici am multe satisfacţii şi la fel de mult de lucru. Sper sa îmi cumpăr o maşina second-hand în vară. Rămân la “Matisse”, căci e „maşina straină” şi o iau cu 3000 de euroi

Mi-aş dori mai multe vizite la domiciliu, dar toată lumea e ocupată cu diverse chestii care prea puţin mă interesează, la fel cum pe ei aşişderea chestiile mele: rutina, cotidianul. Lucruri marunte ce trebuie făcute, în ideea că trebuie; sigur, trebuie, însă să lăsăm loc şi pentru micile bucurii…eu unul încep să vreau ca timpul să curgă mai incet. Nu imi plac oamenii intraţi în rutină.

Ah, mi-e dor să ascult “Pasărea Colibri” cu un om ce le gustă muzica. La “Marald”, la casetofonul din living, pe canapeaua maro, cu soare afară şi usa de la terasă intredeschisă, cu cafea, ronţăind biscuiţi. Voi povesti despre asta pe blog.

Numai ce primisem un borcan de gem de măceşe, preparat după o tainică reţetă de către tatăl meu cu o maşinărie nemţească. Reţeta este tainică fiindcă instrucţiunile în germană nu au putut fi descifrate, dar s-a ajuns la concluzia că dacă pui o cantitate suficientă de fructe coapte, adaugi zahăr din belşug, o bagi în priză şi apeşi un anumit buton, iese la final un gem delicios. Prin urmare, gemul a primit un loc de cinste în frigider, cu menţiunea că va fi degustat cât mai curând. Plecând de la premisa „Mă duc în bucătărie şi GEM scrie pe mine”, mi-am luat tricoul pe care scrie „GEM” şi am asistat la operaţia de aşezare a mesei.

Alexandra s-a amuzat copios în momentul în care observasem uitat in frigider ceea ce credeam eu că este o cutie de pâté vegetal alterat – in realitate o biată cutiuţă de bulion în termenulul de garanţie. Şi s-a amuzat atât de tare încât a trebuit să viziteze si toaleta. Mă intreba din când în când dacă vreau să mănanc bulion; eu dădeam din umeri şi ea izbucnea iar in râs. Sincer, nu mi se mai părea amuzant a zecea oară când pomenea isprava. Aşadar nu făceam decât să-mi continui tacticos activităţile premergătoare mâncatului, limitându-mă la aruncarea sporadică a unor priviri complice.

Ung cu băgare de seamă o felie de pâine cu unt, apoi Alexandra mă intreabă de ce am scos borcanul. Îi răspund că l-am scos ca să mă uit la el. Era vorba despre borcanul cu gem. Cel puţin aşa credeam eu, fiindcă după ce mi-am introdus cuţitul în el şi am avut o remarcă asupra consistenţei neobişnuite, l-am uns şi am muşcat cu poftă din felia cu unt şi bulion. )

Când scuipam ce aveam în gură în baie îmi treceau prin minte tot soiul de scenarii năstruşnice: că parinţii mei mi-au pus anume bulion în borcan şi mi l-au dat zicându-mi că e gem doar ca să îmi joace o festă ori că Alexandra mi-a schimbat dinadins când nu eram atent borcanul cu gem ce l-am scos din frigider cu unul asemănător de bulion… Nicio clipă nu m-am gândit că e posibil ca eu să fi scos bulionul; deja văzusem cutiuţa de bulion în frigider. Mă gândeam că nu poate fi decât un singur recipient de bulion în frigiderul nostru – acela pe care il confundasem cu pâté -ul expirat.

Alexandra m-a întrebat de ce nu m-am uitat pe ambalaj căci scria clar „Bulion”, iar eu i-am aratat că nu mă puteam lua după această informaţie căci borcanul cu gem era etichetat „Ciuperci” şi ştiam că este un borcan în care fusese altceva.

Am început şi eu să râd cu poftă şi am mai trecut o năzbâtie pe listă. A Alexandrei – că m-a lăsat să mănânc bulion.

Bărbatul tipic se găseşte întins pe canapea imediat dupa ce şi-a aşezat pantofii în poziţia tipică din mijlocul casei… e liniştit că înca o zi de muncă istovitoare s-a terminat cu bine şi acasă nu trebuie sa facă nimic, dar absolut nimic. Consoarta sa, cu migală şi pricepere îngrijeste de treburile casei, dând un aer discret, dar elegant, rugăminţii de a iniţia unele demersuri ce se impun fiindcă îi cam put ciorapii.

Schimbând canalele după un algoritm bine determinat, aparent haotic, bărbatul se plictiseşte repede şi se opreşte asupra unui canal unde o prezentatoare brunetă işi revarsă decolteul generos conversând cu un telespectator concursoman. Studiaza decolteul în treacăt, apoi începe să se scobească în buric, strangând de acolo o biluţă de scame, pe care o aruncă cu nonşalanţă pe jos.

Bărbatul este chemat la masă. Acesta ajunge la punctul terminus al expediţiei canapea->bucătărie după 10 minute, timp în care face o escală în baie. Deşi se şterge foarte bine la fund, el decide ca e prea târziu ca se mai spale pe mâini. Se aşează pe taburetul din bucătărie din capul mesei, apoi se pârţâie amuzat, ridicând un picior.

După operaţia de selectare a bucăţii de carne optime, castronul este umplut până la refuz cu ciorbă de văcuţă ţărăneasca, urmând îngurgitarea ei cu un râgâit victorios la final, chiar inainte de umplerea castronului omolog al nevestei operator-polonic.

Felul doi costă din doi cârnaţi Trandafir calitatea B şi câteva linguri zdravene de piure. Imediat după masă acesta se duce să se culce. Adoarme rapid, scoţând un zgomot amuzant la respiraţie, iremediabil de supărător pentru nevasta sa.

Lucian Sabo

Ceea ce arata a tactica de păcălire a motorului de căutare Google dă naştere la rezultate amuzante.

Mai multi cineasti au decis sa faca o lista cu “lectiile” date de
filmele americane, cele imprimate definitiv in mintea spectatorilor.
Despre ce este vorba? Sa vedem:

1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabila pentru oricine, fie el somer sau director.

2. Cel putin unul din doi gemeni identici este diabolic.

3. Daca trebuie sa dezamorsezi o bomba nu ai de ce sa-ti faci griji, intotdeauna vei alege corect firul care trebuie taiat.

4. Mai toate computerele laptop sunt suficient de puternice pentru a patrunde in sistemul de comunicatii al oricarei civilizatii extraterestre
invadatoare.

5. Nu conteaza daca intr-o lupta martiala numarul adversarilor este foarte mare: inamicii tai vor astepta rabdatori sa te atace unul cate unul, dansand in jurul tau intr-o maniera amenintatoare, pana cand ii faci knock-out pe cei dinainte.

6. Cand stingi lumina pentru a te duce la culcare, tot ce se afla in dormitorul tau se vede perfect, numai ca intr-o usoara
penumbra.

7. Daca esti blonda si draguta, este foarte probabil sa ajungi expert mondial in fisiune nucleara la varsta de 22 de ani.

8. Politistii cinstiti si muncitori sunt in mod traditional impuscati cu trei zile inainte de pensionare.

9. Decat sa risipeasca gloantele, megalomaniacii prefera sa-si ucida adversarii pe care-i prind folosind masinarii complicate, care cuprind rachete, sisteme electronice, gaze mortale, lasere sau rechini mancatori de oameni, ce le ofera prizonierilor cam 20 de minute pentru a evada.

10. Este foarte usor pentru oricine sa piloteze un avion, pana la aterizare, urmand instructiunile cuiva din turnul de control.

11. O data pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundari submarine.

12. Daca vrei se te dai drept ofiter german sau rus, nu-i nevoie sa stii limbi straine, este suficient un accent potrivit.

13. Turnul Eiffel se vede pe orice fereastra din Paris.

14. Un barbat nu va arata nici un semn de durere in cursul celor mai feroce lupte, dar se va crispa cu totul cand o femeie incearca sa-i curete zgarieturile.

15. Cand conduci pe un drum perfect drept este intotdeauna necesar sa rotesti voiniceste de volan in stanga si in dreapta la fiecare cateva momente.

16. Toate bombele au un ceas electronic cu cifre mari si rosii, pentru a sti exact cat mai este pana la explozie.

17. Un detectiv poate rezolva un caz numai dupa ce a fost suspendat.

18. Daca te hotarasti sa dansezi pe strada, toti cei pe care ii vei intalni vor cunoaste perfect pasii.

19. Departamentele de politie dau ofiterilor teste de personalitate pentru a fi sigure ca ii vor face parteneri pe cei care se potrivesc mai putin.

20. Cand sunt singuri, toti ofiterii straini prefera sa vorbeasca unul cu altul in engleza.