O Întâmplare neobişnuită (Borcanul cu gem)

Numai ce primisem un borcan de gem de măceşe, preparat după o tainică reţetă de către tatăl meu cu o maşinărie nemţească. Reţeta este tainică fiindcă instrucţiunile în germană nu au putut fi descifrate, dar s-a ajuns la concluzia că dacă pui o cantitate suficientă de fructe coapte, adaugi zahăr din belşug, o bagi în priză şi apeşi un anumit buton, iese la final un gem delicios. Prin urmare, gemul a primit un loc de cinste în frigider, cu menţiunea că va fi degustat cât mai curând. Plecând de la premisa „Mă duc în bucătărie şi GEM scrie pe mine”, mi-am luat tricoul pe care scrie „GEM” şi am asistat la operaţia de aşezare a mesei.

Alexandra s-a amuzat copios în momentul în care observasem uitat in frigider ceea ce credeam eu că este o cutie de pâté vegetal alterat – in realitate o biată cutiuţă de bulion în termenulul de garanţie. Şi s-a amuzat atât de tare încât a trebuit să viziteze si toaleta. Mă intreba din când în când dacă vreau să mănanc bulion; eu dădeam din umeri şi ea izbucnea iar in râs. Sincer, nu mi se mai părea amuzant a zecea oară când pomenea isprava. Aşadar nu făceam decât să-mi continui tacticos activităţile premergătoare mâncatului, limitându-mă la aruncarea sporadică a unor priviri complice.

Ung cu băgare de seamă o felie de pâine cu unt, apoi Alexandra mă intreabă de ce am scos borcanul. Îi răspund că l-am scos ca să mă uit la el. Era vorba despre borcanul cu gem. Cel puţin aşa credeam eu, fiindcă după ce mi-am introdus cuţitul în el şi am avut o remarcă asupra consistenţei neobişnuite, l-am uns şi am muşcat cu poftă din felia cu unt şi bulion. :))

Când scuipam ce aveam în gură în baie îmi treceau prin minte tot soiul de scenarii năstruşnice: că parinţii mei mi-au pus anume bulion în borcan şi mi l-au dat zicându-mi că e gem doar ca să îmi joace o festă ori că Alexandra mi-a schimbat dinadins când nu eram atent borcanul cu gem ce l-am scos din frigider cu unul asemănător de bulion… Nicio clipă nu m-am gândit că e posibil ca eu să fi scos bulionul; deja văzusem cutiuţa de bulion în frigider. Mă gândeam că nu poate fi decât un singur recipient de bulion în frigiderul nostru – acela pe care il confundasem cu pâté -ul expirat.

Alexandra m-a întrebat de ce nu m-am uitat pe ambalaj căci scria clar „Bulion”, iar eu i-am aratat că nu mă puteam lua după această informaţie căci borcanul cu gem era etichetat „Ciuperci” şi ştiam că este un borcan în care fusese altceva.

Am început şi eu să râd cu poftă şi am mai trecut o năzbâtie pe listă. A Alexandrei – că m-a lăsat să mănânc bulion.

Published by

Lucian Sabo

Intotdeauna am privit un pic chiorâş oamenii care mi-au marturisit că nu au avut niciodată o pasiune... într-adevar nu te naşti pasionat, pasiunile sau hobby-urile apar cu timpul. La mine pasiunea pentru programare s-a născut odată cu faptul ca am luat cea mai mica nota la teza de informatică prin clasa a 9-a :) Nevoia te învaţă ca un lucru pănă atunci nesuferit sa devină oarecum plăcut, mai ales dacă are legatura cu meseria ta şi ai suficienta răbdare să cunoşti fenomenul. Pasiunea pentru cântat am avut-o de când mă ştiu. Am învăţat singur să cânt la chitară; am încercat să cânt şi la alte instrumente, cu mai mult sau mai puţin succes. Nu sunt nevoit sa cant, nu sunt nici de departe un virtuoz, dar imi place, mă relaxează. Conchizând, ideea pe care vreau totuşi să o subliniez este că pasiunea poate exista fără a face din asta o meserie sau a progresa, dar reciproc, meseriaş nepasionat sau progres fără pasiune nu prea poate exista... şi singurii care au şanse să progreseze în viaţă sunt doar oamenii pasionaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *