Cum să fii bărbatul tipic

Bărbatul tipic se găseşte întins pe canapea imediat dupa ce şi-a aşezat pantofii în poziţia tipică din mijlocul casei… e liniştit că înca o zi de muncă istovitoare s-a terminat cu bine şi acasă nu trebuie sa facă nimic, dar absolut nimic. Consoarta sa, cu migală şi pricepere îngrijeste de treburile casei, dând un aer discret, dar elegant, rugăminţii de a iniţia unele demersuri ce se impun fiindcă îi cam put ciorapii.

Schimbând canalele după un algoritm bine determinat, aparent haotic, bărbatul se plictiseşte repede şi se opreşte asupra unui canal unde o prezentatoare brunetă işi revarsă decolteul generos conversând cu un telespectator concursoman. Studiaza decolteul în treacăt, apoi începe să se scobească în buric, strangând de acolo o biluţă de scame, pe care o aruncă cu nonşalanţă pe jos.

Bărbatul este chemat la masă. Acesta ajunge la punctul terminus al expediţiei canapea->bucătărie după 10 minute, timp în care face o escală în baie. Deşi se şterge foarte bine la fund, el decide ca e prea târziu ca se mai spale pe mâini. Se aşează pe taburetul din bucătărie din capul mesei, apoi se pârţâie amuzat, ridicând un picior.

După operaţia de selectare a bucăţii de carne optime, castronul este umplut până la refuz cu ciorbă de văcuţă ţărăneasca, urmând îngurgitarea ei cu un râgâit victorios la final, chiar inainte de umplerea castronului omolog al nevestei operator-polonic.

Felul doi costă din doi cârnaţi Trandafir calitatea B şi câteva linguri zdravene de piure. Imediat după masă acesta se duce să se culce. Adoarme rapid, scoţând un zgomot amuzant la respiraţie, iremediabil de supărător pentru nevasta sa.

Lucian Sabo

Published by

Lucian Sabo

Intotdeauna am privit un pic chiorâş oamenii care mi-au marturisit că nu au avut niciodată o pasiune... într-adevar nu te naşti pasionat, pasiunile sau hobby-urile apar cu timpul. La mine pasiunea pentru programare s-a născut odată cu faptul ca am luat cea mai mica nota la teza de informatică prin clasa a 9-a :) Nevoia te învaţă ca un lucru pănă atunci nesuferit sa devină oarecum plăcut, mai ales dacă are legatura cu meseria ta şi ai suficienta răbdare să cunoşti fenomenul. Pasiunea pentru cântat am avut-o de când mă ştiu. Am învăţat singur să cânt la chitară; am încercat să cânt şi la alte instrumente, cu mai mult sau mai puţin succes. Nu sunt nevoit sa cant, nu sunt nici de departe un virtuoz, dar imi place, mă relaxează. Conchizând, ideea pe care vreau totuşi să o subliniez este că pasiunea poate exista fără a face din asta o meserie sau a progresa, dar reciproc, meseriaş nepasionat sau progres fără pasiune nu prea poate exista... şi singurii care au şanse să progreseze în viaţă sunt doar oamenii pasionaţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *