La o conferinta in 2004, Tim O’Reilly a conturat pentru prima data conceptul de WEB 2.0, ca fiind a doua generatie de comunitati web si servicii oferite pe web. Se dau ca exemplu retelele sociale, website-urile colaborative tip wiki, conceptul de folksonomie (aplicat prin tag-clouds). Toate acestea faciliteaza colaborarea si partajarea infiormatiilor intre utilizatori.

Cu aluzie la sistemul de denumire a modificarilor aplicate programelor pe calculator (versiuni), web 2.0 poate sugera o imbunatatire a web-ului. Sustinatorii acestui concept considera ca weblog-urile (stiute de mulţi drept blog-uri), semnele de carte create prin inteligenta colectiva (social bookmarking), website-urile colaborative tip wiki, podcast-urile video, feed-urile RSS, API-urile web, standardele web si serviciile online au contribuit major la raspandirea utilizarii internetului.

In prelegerea de deschidere a primei conferinte Web 2.0, Tim O’Reilly si John
Battelle au facut un sumar asupra a ceea ce considera ca fiind elementele cheie ale aplicatiilor Web 2.0:

• the web as a platform (web-ul ca o platforma)
• data as the driving force (datele reprezinta forta principala)
• network effects created by an architecture of participation (crearea unor retele bazate pe o arhitectura de participare)
• innovation in assembly of systems and sites composed by pulling together features from distributed, independent developers (a kind of “open source” development) ()
• lightweight business models enabled by content and service syndication the end of the software adoption cycle (the so-called perpetual beta)
• software above the level of a single device, leveraging the power of the “Long
  Tail”
• ease of picking-up by early adopters

Cred ca nu mi se pare nimic spectaculos in conceptul asta WEB 2.0 pentru ca am
evoluat odata cu web-ul.
Dar am citit cu interes articolul lui O’Reilly si comentarii pe marginea
acestuia.
Lucrez din ‘99 cu tehnologii web si le folosesc din ‘96; nu ma pot minuna la
ceea ce toti spun schimbare, fiindca eu o percep ca pe o trecere fireasca a
timpului peste web, o maturizare si o evolutie daca vreti.
Mereu se vor inventa concepte noi, vor aparea idei si modele de urmat. Eu spun
noul val, fiindca versiunile sunt controlate si au data certa de lansare…
spuneti-mi data de lansare web 2.0 !
Eu unul nu pot vorbi despre o noua etapa fiindca totul s-a facut treptat; daca
as fi privit din exterior, poate m-as fi minunat ca inteligenta colectiva joaca
un rol foarte important pe web, dar era de asteptat.

M-am minunat de AXAJ cand a aparut, dar mi-am pus imediat problema
supra-folosirii, cum s-a intamplat cu intro-urle flash. Au aparut o gramada de
framework-uri AJAX care se misca ingrozitor de prost – greu le-as gasi o
utilizare. Prefer metode mai rapide, chiar daca nu asa spectaculoase. Apoi nu
toti au calculatoare atat de performante incat sa se comporte bine intr-un site
cu mult DHTML. Desi urmaresc cu atentie programe ca Visual Studio .net sau Delphi for PHP.

Trebuie sa recunoastem ca web-ul se apropie mult de a deveni o platforma, si
aceste noi tendinte web toti cred ca le aplicam in munca noastra.

Ideea de aplicatie s-a mutat catre web. Acum exista convertoare media gratuite online care fac inutile pentru un incepator aplicatiile de conversie. Google a lansat Google Docs, care ofera un editor text si de calcul tabelar, ambele cu facilitati colaborative. Exista aplicatii web diverse: clienti IM, editoare grafice, jocuri, playere, utilitare.

Scopul principal al unui site din punctul de vedere al utilizatorului e sa
aiba continut de calitate si sa fie cat mai usor de utilizat, si nicidecum sa
fie neaparat web 2.0.
Am impresia ca mai nou scopul este web 2.0, ceea ce este o tampenie totala.

Partea proasta cu web 2.0 este ca are prostul obicei sa isi asume diverse
chestii ce nu ii apartin in mod direct, de exemplu standarde ca CSS, tehnologii
ca AJAX sau look&feel-uri ca stilul Clean/Minimalistic.
Tocmai sustinatorii acestui curent observ ca fac confuzie intre ceea ce
reprezinta web 2.0 si tehnologia curenta care e doar o evolutie tehnologica
fireasca.
Web 2.0 inseamna “web-ul ca o platforma”… si asta spune multe, dar cam atat.
Nu inseamna ca daca folosesti AJAX, RSS, CSS si ai niste gradienti cum zicea
cineva pe lista WebExpert, site-ul e WEB 2.0.

Ca sa nu fiu gresit inteles: sunt incantat de directia in care a luat-o web-ul;
O’Reilly a fost inspirat cand a numit fenomenul web 2.0. Nu sunt multumit insa
de faptul ca _scopul_ devine WEB 2.0, inainte poate de a fi inteles acest
concept, doar pt ca e trendy-fancy. Nu sunt multumit ca se fac confuzii grave
dintre tehnologii si concepte.